Reteta unei seri reusite?!

Se ia o mana de artisti talentati, se amesteca cu ceva muzica buna, se aduga un public de calitate si iese...... ce iese?! Horia Brenciu Orchestra la Jazz Festival Sibiu 2010.

Saptamana asta am vazut cum un loc mic si linistit se poate transforma intr-un fel de Broadway... mai presis, marti... stiti Piata Mica din Sibiu, locul acela mic si plin de terase din orasul lui Hermann?! hai ca voi, cei ce sunteti din Sibiu, il stiti... Locul acesta s-a transformat marti seara intr-un adevarat regal al muzicii de calitate..
"Vina" le apartine celor de la "Horia Brenciu Orchestra"... o mana de oameni talentati care fac muzica din si cu mult suflet.
Au fost peste 2 ore in care Piata Mica a devenit imensa.... de atunci traiesc ca "drogata" de muzica parintilor nostri, muzica pe care multi de varsta mea o cunosc!
Este prima data cand il vad live pe Horia Brenciu, pe care il asociez cu "Sarabanda":)... naivitatea persista.......(e vorba de mine aici:)) Asa, spuneam ca e prima data cand il vad ca artist... si de aici incolo as folosi numai superlative pentru a descrie atmosfera pe care reusesc ei, HB Orchestra, sa o faca! Suuupeerb!! Extraordinar!!!! Gataa, am terminat de spus ceea ce cu totii, cei care ati fost acolo, ati simtit!

Savurati pentru prima data sau din nou ceea ce a fost!

prea devreme....

De cateva ore ascult o melodie al carei mesaj, in mod normal, ar trebui sa ma loveasca asa de tare pe la 60 de ani, cand o sa stau de vorba cu nepotii mei si o sa le povestesc de cei mai frumosi ani din viata mea.... Insa... e ceva ciudat, chiar daca inca "sunt in floarea varstei" stau si ma gandesc ca am avut ceva perioade bune in viata mea de pana acum, perioade care, deocamdata, nu le mai intalnesc.....De ceva timp nu mai fac ceea ce imi place... sau, in procent foarte mic, reusesc sa fac ceea ce imi place.... Ma simt inutila si am impresia ca va iau voua, degeaba, oxigenul din aer.... Merita?! Eh, nu, nu o sa imi pun capat zilelor, nu sunt emo, chiar daca unii stiu cat a fost procentajul unui test pentru mine...HEHEHE! E doar lipsa de activitate, de libertate! Stau si ma gandesc la anii de facultate pe care i-am petrecut la Bucuresti..... acolo simteam ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc, ceea ce vreau.... Simteam aerul diminetii(foarte poluat) ca fiind o noua speranta, o oaza de oxigen..... Razele soarelui ma incarcau de energie.... Sibiul este orasul meu de suflet, il iubesc enorm de mult!!! Aici am cunoscut unii dintre cei mai buni oameni, care, ulterior, au devenit prietenii mei.... cu toate astea, stau la 23 de ani si ma gandesc la ce faceam la 20 de ani..... Stau si ma uit la cei din jurul meu... toti sunt multumiti de ceea ce fac in momentul de fata... Oare eu de ce trebuie doar sa mimez "placerea"?? E clar, nemultumirea o intalnim toata viata, insa mai avem si momente de glorie care ne fac sa uitam clipele mai putin fericite pentru noi! Dar la mine starea de nemultumire e constanta... Sa fiu cu adevarat INAPTA?!! Incercand sa vad partea plina a paharului, ma gandesc ca e doar o perioada ceva cam lunga care o sa treaca in curand.....Astept un moment in care nu o sa ma mai gandesc la clipele cele mai bune din viata mea de pana la 23 de ani (wow!!!!!)si o sa fiu multumita de mine... Astfel, pot sa imi infiez niste copii si sa devin bunica... si aici as fi nemultumita de ceva... cate povesti as putea eu sa le spun micutilor eventuali nepoti?! 5-6??!!! Nu imi convine!!!!
Scumpa Nemultumire constanta, bine ai aterizat in viata mea!

Pana ne trece nemultumirea(hahahahaha!!!!hm!!!) sa ascultam un Joe Dassin: