..noi suntem stăpânii legali prin sânge, am pierdut-o prin sabie şi acum este a noastră.. prin sabie! I. C. Bratianu

Ziua de 1 iulie, ca si alte zile, a scris si continua sa scrie istorie.... Insa acum vrea despre un moment foarte important, si anume ziua de 1 iulie 1878, data la care s-a incheiat Tratatul de Pace de la Berlin. Unirea Dobrogei, străvechi pământ getic intrat primul în lumina istoriei, a însemnat în realitate împlinirea aspiraţiilor românilor dobrogeni. Pe tot parcursul războiului, românii dobrogeni, autohtoni ai regiunii, au sperat victoria armatei române şi posibilitatea unirii cu România, după cum o demonstrează primirea cu toată cinstea din iunie 1877 făcută la Măcin trupelor ruse şi apoi în decembrie 1877 petiţia dobrogenilor care, acoperită de nume şi semnături, cerea unirea Dobrogei cu România. Mai mult, numeroşi români dobrogeni s-au înrolat în armată ca voluntari în timpul războiului. Unirea Dobrogei cu ţara a fost dorinţa guvernului şi populaţiei româneşti în aceaşi măsură şi nu o situaţie impusă de ruşi, pe care oamenii politici români ar fi încercat să o evite. Ceea ce a încercat în fapt clasa politică românească, a fost evitarea pierderii sudului Basarabiei, pentru că nu s-a dorit o tranzacţie teritorială pe seama unor teritorii româneşti. România obţinea deci, prin ceea ce avea să devină cunoscut drept "Războiul de Independenţă", recunoaşterea suveranităţii sale asupra teritoriului dintre Dunăre şi Marea Neagră. Participarea României la războiul din 1877-1878 şi cucerirea independenţei de stat a însemnat egalitatea juridică cu toate statele suverane, având o adâncă semnificaţie morală pentru că a ridicat conştiinţa naţiunii române libere şi a permis realizarea în perspectivă, atunci când istoria a permis-o, a Marii Uniri de la 1918. Nu mai puţin important a însemnat eliberarea altor populaţii balcanice de sub dominaţia otomană, contribuind decisiv la evoluţia acestora ca state moderne într-o epocă de afirmare a spiritului naţional.