„Spune-mi cine esti, spune-mi ce doresti"..... e o seara obisnuita de septembrie... racoarea si frumusetea apusului de soare, cu razele rosietice ce se ivesc timid printre munti, iti soptesc venirea toamnei.... in curand, mai toate aleile din parc or sa fie pline de frunze... iar EA o sa fie singura... singura, atat de singura... in momente in care cineva care sa-i fie alaturi i-ar prinde foarte bine.... oare toamna aduce, o data cu ea, si caderea tuturor sperantelor si iubirilor? prea tragic ca sa fie catusi de putin adevarat, nu?! asta zic si eu..... insa...... tragicul este elementul esential al existentei noastre actuale.. sau ma insel?!
mai tot timpul, mi s-a intamplat ca un anumit om sa fie prezent in viata mea... nu mereu, ci in anumite perioade... dupa care dispare.... niciodata nu mi-a explicat fenomenul... dar, cateodata, imi dau seama ca tin foarte mult la el..... dar, bineinteles ca orgoliul meu dus la extreme nu o sa recunoasca niciodata asa ceva! punct si stergem cu buretele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu