De cateva ore ascult o melodie al carei mesaj, in mod normal, ar trebui sa ma loveasca asa de tare pe la 60 de ani, cand o sa stau de vorba cu nepotii mei si o sa le povestesc de cei mai frumosi ani din viata mea.... Insa... e ceva ciudat, chiar daca inca "sunt in floarea varstei" stau si ma gandesc ca am avut ceva perioade bune in viata mea de pana acum, perioade care, deocamdata, nu le mai intalnesc.....De ceva timp nu mai fac ceea ce imi place... sau, in procent foarte mic, reusesc sa fac ceea ce imi place.... Ma simt inutila si am impresia ca va iau voua, degeaba, oxigenul din aer.... Merita?! Eh, nu, nu o sa imi pun capat zilelor, nu sunt emo, chiar daca unii stiu cat a fost procentajul unui test pentru mine...HEHEHE! E doar lipsa de activitate, de libertate! Stau si ma gandesc la anii de facultate pe care i-am petrecut la Bucuresti..... acolo simteam ca sunt libera sa fac ceea ce imi doresc, ceea ce vreau.... Simteam aerul diminetii(foarte poluat) ca fiind o noua speranta, o oaza de oxigen..... Razele soarelui ma incarcau de energie.... Sibiul este orasul meu de suflet, il iubesc enorm de mult!!! Aici am cunoscut unii dintre cei mai buni oameni, care, ulterior, au devenit prietenii mei.... cu toate astea, stau la 23 de ani si ma gandesc la ce faceam la 20 de ani..... Stau si ma uit la cei din jurul meu... toti sunt multumiti de ceea ce fac in momentul de fata... Oare eu de ce trebuie doar sa mimez "placerea"?? E clar, nemultumirea o intalnim toata viata, insa mai avem si momente de glorie care ne fac sa uitam clipele mai putin fericite pentru noi! Dar la mine starea de nemultumire e constanta... Sa fiu cu adevarat INAPTA?!! Incercand sa vad partea plina a paharului, ma gandesc ca e doar o perioada ceva cam lunga care o sa treaca in curand.....Astept un moment in care nu o sa ma mai gandesc la clipele cele mai bune din viata mea de pana la 23 de ani (wow!!!!!)si o sa fiu multumita de mine... Astfel, pot sa imi infiez niste copii si sa devin bunica... si aici as fi nemultumita de ceva... cate povesti as putea eu sa le spun micutilor eventuali nepoti?! 5-6??!!! Nu imi convine!!!!
Scumpa Nemultumire constanta, bine ai aterizat in viata mea!
Pana ne trece nemultumirea(hahahahaha!!!!hm!!!) sa ascultam un Joe Dassin:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu